România are legislaţia necesară pentru soluţionarea civilizată a problemei câinilor străzii

www.in-justitie.ro/nr.17/2009

Soluţionarea civilizată a problemei câinilor străzii din România este necesară, în primul rând pentru că aceasta este tendinţa mondială a secolului 21, dar şi pentru a respecta opinia majorităţii locuitorilor României. Voi începe cu acest aspect pentru că românii doresc ocrotirea animalelor de pe lângă casă (câini, pisici, cai), care i-au ajutat în existenţa lor de-a lungul istoriei. Explicaţia are şi o latură spirituală prin faptul că ortodoxismul îl are pe Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov (sărbătorit pe 27 octombrie) cunoscut şi ca ocrotitor al animalelor. Sfântul a fost un om credincios care a pornit pe calea înălţării spirituale, după o întâmplare cu animale (a strivit sub încălţările sale un cuib de păsări (de pe câmp), omorând toţi puii, după care s-a autopedepsit). Sfântul este un exemplu de urmat, dar din păcate, în ceea ce priveşte ocrotirea animalelor, gândirea Sfântului este prezentă mai mult în subconştientul populaţiei, iar când câinii străzii au fost mascraţi fără milă (mai ales în Bucureşti), Patriarhia ortodoxă a tăcut, deşi Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov este declarat Patronul spiritual al Bucureştiului.

Mai cu presiuni externe, mai cu militantism intern, societatea civilă a reuşit să impună legea 205/2004, de protecţie a animalelor, care a fost modificată şi completată cu legea 9/2008 al cărei punct 7 prim, interzice euthanasierea animalelor sănătoase. Cu această abordare, în concordanţă cu spiritualitatea populaţiei, România poate fi considerată un exemplu pozitiv pe plan mondial, deşi unii parcă par speriaţi de acest aspect. Legea era necesară, dar nu este suficientă pentru soluţionarea civilizată a problemei câinilor străzii. Militanţii pentru drepturile animalelor atrag atenţia de ani buni asupra cauzelor existenţei câinilor pe străzi şi au propus soluţii care n-au prea fost luate în seamă de către autorităţi.

Să recapitulăm cauzele de vagabondaj, mai ales în oraşe, ale câinilor: demolarea caselor în regimul trecut (câini care au murit demult); lăsarea liberă în oraşe a câinilor nedoriţi (adulţi sau pui înţărcaţi) provenind din curţi particulare sau ale societăţilor comerciale, din oraşe sau din mediul rural; migraţia la oraşe, din mediul rural, a câinilor alimentaţi necorespunzător; lipsa obligativităţii înregistrării animalelor cu risc maxim de a deveni ale străzii (câini, pisici, cai) şi implicit lipsa obligativităţii stabilirii deţinătorilor şi a responsabilităţilor lor. Acest ultim aspect reprezintă cea mai importantă cauză care a dus la apariţia animalelor străzii şi astfel, deşi legea 205/2004 prevede sancţionarea abandonului, nu se poate aplica pentru că nu se ştie cine este deţinătorul.

Soluţiile propuse pentru preîntâmpinarea abandonului câinilor (aplicabile şi pentru pisici şi cai) sunt în principal: înregistrarea, identificarea, vaccinarea şi controlul înmulţirii tuturor câinilor cu stăpân; stabilirea de responsabilităţi pentru deţinători; identificarea câinilor cu semne durabile; informarea corectă a populaţiei cu privire la comportamentul specific al câinilor.

Pentru înregistrare, identificare, vaccinare şi controlul înmulţirii, baza legală ar fi legea 215/2004, de organizare a activităţii veterinare (al cărei articol 9 este cel mai explicit pentru scopul amintit).

Autorităţile competente par a nu înţelege corect această lege şi în special articolul amintit, pentru că nu au emis nici normele de aplicare aferente.

Modelul pentru legea 215/2004 (art. 9), a fost unul european şi este în concordanţă cu soluţiile civilizate de prevenire a abandonului animalelor.

O problemă aparte o prezintă câinii fără stăpân deja existenţi pe străzi. Bucureştiul în 2001, a dat tonul la soluţia euthanasierii prin care se promitea dispariţia câinilor străzii în 2 ani. Metoda a fost un eşec total prin care şi după alţi 5 ani peste cei 2 iniţiali, programul de euthanasiere a reuşit doar cheltuirea inutilă a banilor contribuabililor, numărul câinilor străzii nereducându-se semnificativ.

Programul de euthanasiere a acţionat doar asupra efectelor, negiljând cauzele.

Din 2008 nu se mai euthanasiază câinii străzii, dar e cazul să se treacă la soluţionarea civilizată a problemei lor, soluţie care ar fi programul „Sterilizare, Vaccinare, Returnare” recomandat de OMS şi adoptat de ţările civilizate.

Recomandările OMS se bazează pe cercetările făcute între anii 1981-1988, în cadrul programului de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare, care au fost făcute cunoscute în „Raportul tehnic al Comitetului de experţi pentru prevenirea rabiei al OMS nr. 824” (Geneva, 1992), în care se arată că „nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodată un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagării rabiei”.

Sperietoarea cu rabia nu se mai justifică în România de peste 50 ani, datorită măsurilor legale stabilite pentru prevenţie. Din cadrul măsurilor de prevenţie se justifică cele actualizate, civilizate şi nu cele barbare,dupa cum se aude că se mai întâmpla.

Dacă s-ar întâmpla să apară cazuri, trebuie aspru sancţionaţi cei care nu-şi fac datoria.

Ţinând cont de recomandările OMS şi de faptul că soluţia cazării în adăopsturi publice pentru toţi câinii străzii ar avea costuri mari, e de dorit pentru câinii neagresivi, înregistraţi, identificaţi, sterilizaţi şi vaccinaţi, să poată rămâne, printr-un program de re-teritorializare, în arealul public unde au fost „adoptaţi” de iubitorii de animale.

ONG-urile de protecţia animalelor ar trebui să aibă propriile adăposturi autorizate în care să poată fi cazaţi câinii tineri; cainii cu probleme de agresivitate; câinii bătrâni şi cei bolnavi; tot aceste ONG-uri ar fi bine să aibă şi programe de oferire spre adopţie, bine puse la punct.

Ca legislaţie a rămas în vigoare legea 227/2002 pentru gestionarea câinilor fără stăpân, dar care mai poate fi aplicată doar cu amendamente, pentru că euthanasierea câinilor sănătoşi nu mai este posibilă. Iniţiativa legislativă pentru adoptarea amendamentelor la legea amintită a fost dezbătută şi aprobată în Senat (la finele anului 2007), dar a rămas în aşteptare la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, de la Camera Deputaţilor.

Chiar şi fără această lege actualizată, Consiliile locale pot emite hotărâri pentru programe de tip „Sterilizează, Vaccinează, Returnează” câinii străzii, dar şi pentru înregistrarea, identificarea şi controlul înmulţirii câinilor (pisicilor, cailor) cu stăpân.

Suntem în România, unde mentalităţile se schimbă greu, dar se ezită chiar şi la aplicarea legilor bune care există.

Totuşi câteva aspecte sunt sigure: România este ţară membră a Uniunii Europene, iar românii vor să fie consideraţi civilizaţi şi cred că nu mai este cazul să fim descalificaţi internaţional pentru că nu reuşim să emitem şi să aplicăm soluţii civilizate pentru animale.

Ildiko Bădescu

Mai 2009

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: